Monografia comunei

Prezentarea grafică și descriptivă, respectiv suprafețele intravilanului și a extravilanului pe fiecare dintre localități.

Fig. A2.1- Amplasarea Comunei I. L. Caragiale în cadrul județului Dâmbovița

Comuna I.L Caragiale este așezată în partea de Est a județului Dâmbovița și este traversată de șoseaua DN 72 care leagă orașele Ploiești și Târgoviște.
Comuna se înveninează:

• la Nord cu orașul Moreni,
• la Nord-Vest cu Gura Ocniței, satul Adânca,
• la Vest cu Bucșani,
• la Sud cu Dărmănești,
• la Nord-Est cu Filipeștii de Pădure, sat Dițești, județul Prahova.

Coordonatele geografice ale comunei sunt: amplasare pe paralela 440 52’ 1” latitudine nordică și meridianul de 250 40’ 1’’ longitudine estică.
Comuna este situată la o distanță de 27 km față de reședința de județ - Municipiul Târgoviște, la 30 km fata de orașul Ploiești și la 6 km fata de orașul Moreni.
Teritoriul comunei se întinde pe o suprafață de 6192 ha.
Comuna I.L. Caragiale are în componență un număr de trei localități rurale – satul Ghirdoveni care este și reședință, satul I.L. Caragiale și satul Mija.
Satul Ghirdoveni este satul de reședință al comunei I.L. Caragiale din județul Dâmbovița, zona Muntenia, România.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul administrativ al comunei I.L. Caragiale aparține zonei dealurilor subcarpatice, la contact cu câmpia Cricovului Dulce.
Comuna este situată pe valea Râului Cricovul Dulce, într-o zonă depresionară, mărginită la est și vest de o zonă de dealuri. Unitatea de câmpie: este forma de relief predominantă (60%) şi este situată în partea central – sudică a comunei, la Sud de Subcarpații Ialomiței.
Relieful teritoriului administrativ este rezultatul eroziunii fluviale în structura cutată și se caracterizează prin varietatea formelor morfologice rezultată din caracterul complex al structurii geologice și de varietatea factorilor de modelare a reliefului.
Zona este caracterizată în mare parte printr-un relief de dealuri și coline domoale și de culoarul de vale al râului Cricovul Dulce, ce străbate teritoriul administrativ de la Nord la Sud.
Culoarul de vale este încadrat în partea de nord de subunitățile dealurilor Sultanu-Teiș în Est și Ocniței în Vest iar în Sud de Câmpia Cricovului.
Suprafața totala a comunei I.L. Caragiale este de 6192 ha, în anul 2022. Evoluția suprafeței și structura acesteia, în funcție de poziționare este prezentată în Tabelul A2.1 și Graficele A2.1, A2.2 și A2.3 de mai jos:

Tabel A2.1. Suprafețele terenurilor în funcție de poziționare.

Se observă o creștere a suprafeței intravilane în anul 2022 față de anul 2012 și o scădere a suprafeței extravilane.
Suprafața fondului funciar în funcție de modul de folosință este prezentat mai jos, în Tabelul A2.2 și Graficul A2.4:

Tabel A2.2. Suprafața fondului funciar, după modul de folosință

Structura proprietății private asupra terenurilor agricole la nivelul anului 2002, 2012 și 2022 este prezentată mai jos în Tabelul A2.3 și Graficele A2.5 și A2.6 :

Tabel A2.3. Suprafețe teren agricol, după modul de folosință

Structura terenurilor neagricole la nivelul anului 2002, 2012 și 2022 este prezentată mai jos în Tabelul A2.4 și Graficele A2.7 și A2.8 :

Tabel A2.4. Terenurile neagricole, după modul de folosință

Se observă că în timp nu au avut loc schimbări în structura suprafețelor neagricole.

Suprafețe cultivate și producții de cereale și legume

 Tabelul A2.5 – Suprafețe cultivate și producții

Suprafețele cele mai mari sunt cultivate cu porumb boabe, urmate de culturile de grâu și secară, cultura de legume. Producția de cartofi a fost la nivelul anului 2003 de 259 tone (ultima dată în care s-au înregistrat cantitățile de legume și cartofi). Cultivarea legumelor și a cartofilor servește în principal pentru consumul intern al gospodăriilor (economia de subzistență), fără a fi comercializate.
Producția de porumb boabe, urmată de cea de grâu și secară are o pondere mai mare, zona fiind pretabilă pentru cultura cerealelor. Se cultivă și floarea soarelui, dar pe suprafețe mai mici. Valorificarea acestor produse agricole se face în sistem privat, prin intermediari, nefiind organizată o piață de gros în acest sens.
Cea mai mare plantație de afini bio a fost realizată în satul Mija din comuna I.L. Caragiale.
Aflată în satul Mija, comuna I.L. Caragiale din Dâmbovița, MerryBerry este cea mai mare plantație de afini bio din România. Suprafața ei actuală este de 100 de hectare, pe care arbuștii au fost plantați în anii 2016 – 2017, ceea ce înseamnă că va ajunge la o producție anuală de peste 1.500 tone de afine, începând din 2021. Astfel, MerryBerry are potențialul de a deveni cea mai mare plantație de afini bio din Europa, concurând cu marii producători consacrați din Spania, Polonia, Germania și Franța.
Plantația MerryBerry se distinge prin eficiență și tehnologie: deține sisteme moderne de supraveghere video, monitorizare GPS a utilajelor și un sistem de irigații care asigură producția de fructe indiferent de aportul de apă din precipitații. Pe lângă irigarea culturii de afini, acest sistem permite și introducerea îngrășămintelor în apa de irigare după un program de nutriție prestabilit, pe diferite stadii de dezvoltare a culturii. Recoltarea fructelor se face an de an în lunile iunie, iulie și august.
OTP Bank Romania a finanțat cu 10,5 milioane de lei construirea depozitului frigorific MerryBerry, necesar pentru păstrarea afinelor în condiții optime, sortarea acestora și livrarea în cele mai bune condiții către magazinele din România, Anglia sau Germania unde societatea are contracte de distribuție. Pentru acces imediat după recoltarea fructelor, acesta este poziționat în mijlocul plantației MerryBerry și va utiliza cele mai avansate tehnologii de refrigerare, asigurând astfel prospețimea fructelor. Suprafața depozitului este de 2500 de metri pătrați, iar, printre dotările acestuia se numără o linie automată de sortat și ambalat de înaltă performanță. Depozitul are trei camere de răcire și cinci camere CA / ULO.
SC Merry Berry SRL a avut în anul 2021 un număr de 64 de angajați și o cifră de afaceri de 11.471.661 RON.

Vegetația

Factorii care determină compoziţia şi distribuţia vegetaţiei : poziţie geografică, condiţiile locale de relief, rocă, sol, regim hidrologic, ș.a.

Pădurile de gorun ( Quercus petraea ) au cea mai largă desfăşurare. Compoziţia floristică a pădurilor şi chiar ponderea gorunului este diferită în funcţie de condiţiile locale de relief. Astfel în locurile mai umede şi cu amplitudini mai reduse ale temperaturii, gorunul are o pondere redusă, aici dominând făgetele. Pe versanţii însoriţi, care prezintă amplitudini termice mari, domină gorunul. Frecvente sunt situaţiile de trecere în care există asociaţii de amestec de fag-gorun sau alte tipuri de foioase.

Există două specii de gorun : Quercus petraea, arbore de origine central-europeană ce ocupă dealurile mai înalte şi Quercus dalechampii (gorunul balcanic). În afara gorunetelor pure (tot mai rare în Subcarpaţi), se dezvoltă şi şleaurile de deal cu gorun şi fag. În compoziţia acestora pe lânga gorun (care domină ca pondere) există şi fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus procera, U. foliacea), paltin (Acer Platanoides), jugastru (Acer campestre), tei (Tilia cordata) şi frasin (Fraximus excelsior).

Dintre arbuşti sunt frecvenţi : cireşul păsăresc (Cerasus ascium), sorbul de câmp (Sorbus torminalis), mărul şi părul păduresc (Malus silvestris, Pirus piraster), alunul (Corilus avellana ), gherghinarul (Crataegus monogyna), socul (Sambucus nigra), porumbarul (Prunus spinosa) şi măceşul (Rosa canina).

Limita sudică a pădurilor de gorun urmăreşte localităţile: Dărmăneşti – Teiş – Dragomireşti – Hulubeşti, iar limita nordică trece aproximativ pe la Moreni - Gorgota - Vulcana.

Suprafeţe apreciabile ocupate de astfel de păduri se întâlnesc între Adânca şi Ghirdoveni.

Ca floră erbacee de pădure întâlnim: feriga, coada calului, ranuculacee, măseaua ciutei, ghiocelul, floarea paştelui, mătrăguna, pipiriga, ciuboţica cucului, măcriş, curpen.

Ca muşchi întâlnim Chaterina nudulata. Se găsesc numeroase plante medicinale : muşeţel, podbal, brusture, coada şoricelului, salvia, cimbrişor, talpa gâştei, pătlagina, sunătoare, pelin, ţintaură, coada calului.

Vegetația azonală

Vegetaţia luncii Cricovului Dulce este determinată pe de o parte de abundenţa apei rezultată din inundaţiile periodice, iar pe de altă parte de umiditatea mare din aer.

În luncă sunt prezente specii ierboase şi lemnoase, care prezintă adaptări şi caractere ecologice specifice (higrofile sau mezofile şi cu capacitatea de a suporta inundaţiile de durată variabilă).

În luncă există sălcii (Salix triandra, S. alba), plopi (Plopulus alba, Plopulus nigra), arinul negru (Alnus glutinosa) sau cel alb (Alnus incana).

În flora ierboasă predomină plantele acvatice precum şi specii de rogoz (Carex), stânjenelul de baltă (Iris pseudocorus) sau laptele cucului (Euphorbia palustris), alături de specii mezofile cum sunt : murul (Rubus caesius), păiuşca (Agrostis tenuis), firuţa (Poa pratentis) şi mai multe specii de trifoi (Trifolium).

Pajiştile naturale secundare ocupă suprafeţe întinse.

Vegetaţia forestieră a fost înlocuită cu pajişti utilizate ca păşuni şi fâneţe care în alcătuirea lor floristică reflectă interacţiunea condiţiilor zonale cu particularităţile edafice şi topoclimatice locale. Ca urmare, pe fondul general mezofil se dezvoltă asociaţii mezohigrofile (cu trifoi) şi chiar higrofile (rogoz, stânjenel de baltă) pe terenurile umbrite, slab drenate, cu substrat argilos impermeabil şi pe terenurile afectate de alunecări. Sub influenţa degradării antropice şi a intensificării proceselor de eroziune, asoiciaţiile xerofile au căpătat o extensiune mai mare în sectoarele cu topoclimat mai uscat. O formaţiune vegetală răspândită pe versanţii dealurilor subcarpatice afectate de şiroire, o constituie tufărişurile de cătină ( Hippophae rhamnoides), porumbar (Prunus spinosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare) uneori în asociaţie cu cătina.

Efectele transformării antropice a vegetației

Majoritatea asociaţiilor vegetale naturale din Subcarpați au fost afectate de activităţi antropice. Ecosistemele forestiere sunt poienite sau prezintă o densitate mare a arborilor datorită regenerării haotice din lăstari. Procesul de xerofilizare a vegetaţiei ca urmare a intensificării eroziunii a dus la scăderea cantităţii de biomasă şi a valorii furajere a unor asociaţii de pajişte.

La majoritatea pajiştilor folosite ca păşuni şi pe terenurile afectate de alunecari, se observă pătrunderea masivă a plantelor ruderale (Euphorbia, Salvia etc.). Creşterea presiunii pastorale duce la înlocuirea formaţiunilor de stepă cu o densitate floristică mare, cu pajişti puternic degradate, sărăcăcioase. Pe unii versanţi vegetaţia naturală (pajişti secundare utilizate în general ca fâneţe, este asociată cu cea cultivată (pomi fructiferi, viţă de vie). În lunca Cricovului se cultivă porumbul, fasolea, cartoful, ş.a

Fauna

Fauna terestră : din punct de vedere zoogeografic, subcarpaţii se află la întrepătrunderea arealelor faunei central-europene cu cea pontică, la care se adaugă elemente meridionale. Dintre mamifere se remarcă prezenţa veveriţei (Sciurus vulgaris fuscoater), iepurelui, căprioarei (Capreolus capreolus), mistreţului (Sus scrofa attila Thomas), şoarecelui de pădure, cerbului (Cervus elaphus) . Există şi animale reintroduse cum ar fi zimbrul (Bison monasus) protejat în rezervaţia de la Bucşani.

Dintre păsări importante sunt: sturzul de vâsc, potârnichea (Perdix perdix), piţigoiul de livadă (Parus lugrubis), gaiţa (Garulus glandarius), mierla (Surdus merula), pupăza (Upopa epops), ciocănitoarea, grangurele, uliul. În afară de fauna obişnuită a păsărilor de apă, pe malul râului mai trăieşte lăstunul (Riparia riparia) care este un oaspete de vară şi codobatura (Motoccila alba).

Dintre reptile cele mai reprezentative pot fi considerate guşterul (Lacerta viridis), alături de o serie de şerpi de apă sau de uscat, de năpârcă, de șopârla cenuşie. Dintre insecte amintim: lăcustele, greierii, coropişniţa, gărgăriţa, fluturi, cărăbuşi.

Fauna acvatică : În apa Cricovului se pot întâlni: cleanul (Luscius cephalus), roşioara, crapul, mreana. Din clasa batracienilor întâlnim broasca de lac.

Rezervații naturale

Pe raza comunei I.L. Caragiale funcționează Rezervația de zimbri Neagra.

Zimbrăria Neagră din cadrul Ocolului Silvic Bucșani, în Județul Dâmbovița, este situată la mai puțin de 100 de kilometri de București și la 30 de kilometri de Târgoviște. Chiar dacă asfaltul denivelat de pe traseul Buftea-Butimanu-Băleni și absența indicatoarelor turistice îi pot descuraja pe vizitatori, o zi petrecută în mijlocul naturii, pentru a admira aceste puternice animale sălbatice, merită efortul.

Crearea rezervației a avut ca scop, pe de-o parte, urmărirea cu caracter experimental a procesului de aclimatizare și dezvoltare a zimbrului în condiții climatice din zona de câmpie piemontană și dealuri mijlocii, iar pe de altă parte gospodărirea într-un sistem unitar.

În rezervația Neagra sunt acum 41 de zimbri, 21 masculi și 20 femele, ce trăiesc pe 162 de hectare de pădure. Toate cele 41 de animale au fost botezate cu nume care încep cu „ro”. Născut în iunie 1986, Rociu este cel mai vârstnic zimbru. Alți zimbri poartă nume ca Rococo, Rotunda, Rogojan, Romario, Roberta și chiar Robokap.

La maturitate, după 7-8 ani, zimbrul cântărește aproape o tonă, o tonă și o sută de kilograme, femela în jur de 400 și 600 de kilograme. Chiar dacă trăiește în captivitate, zimbrul este un animal mândru și sfios, căruia nu îi place să se apropie prea mult de oameni.

Cea mai bună oră de vizită este 10 dimineața, când zimbrii vin să mănânce suplimente de hrană.

Cei care vor să petreacă mai mult timp în natură, în apropierea zimbrilor, pot închiria o cabană de 12 locuri chiar lângă rezervație. Pe timpul iernii, zimbrul nu se mai poate hrăni singur în totalitate.

Zimbrăria Neagra, subunitate a Direcției Silvice Dâmbovița, a fost înființată în 1983, cu scopul adaptării speciei în zona de câmpie a acestui animal, având o suprafață destinată țarcurilor de 162 ha în Pădurea Neagra între pârâurile Crivăț și Neagra din zona Bucșanilor, cu o climă de zonă de câmpie piemontană și dealuri mijlocii. În 1983 au fost aduși la Bucșani 18 zimbri din țară, dar și câteva exemplare din străinătate. După 1995, scopul zimbrăriei a fost de înmulțire și tranfer al zimbrilor către celelalte rezervații.

Rețeaua hidrografică de pe teritoriu aparține sistemului hidrografic Ialomița prin afluentul său Cricovul Dulce (cod cadastral XI-1-16).

Râul Cricovul Dulce traverseaza teritoriul administrativ al comunei cu direcția de curgere de la nord-est spre sud și colectează apele din zonă.

Râul Cricovul Dulce are o lungime de 69 km din care 7,2 km pe teritoriul administrativ al comunei I.L.Caragiale. Debitul multianual este de 2,60 m.c./s.

Panta medie a râului este de 0,5% în zonă. Valorile medii ale debitului solid sunt de cca. 10,2 kg/s iar ale turbidităţii apei de cca. 300 - 450 g/m . Scurgerea medie de aluviuni în suspensie este de 0,7 -1,0 t/ha/an.

Cricovul Dulce izvorăşte din Subcarpați la altitudinea de 700 m şi confluează pe malul stâng al Ialomiţei în câmpie, la 115 m . Formează un bazin hidrografic cu o suprafaţă totală de 549 km² cu o densitate a reţelei de 0,138 km/km². Panta medie a albiei este de 70 m/km² şi înregistrează un coeficient de sinuozitate de 1,43.

De la Colibaşi, valea Cricovului Dulce se transformă într-o vale asemănătoare Dâmboviţei, în cursul ei inferior; fundul plat şi calibrat, larg de cca. 1 km, prins între doi versanţi relativ abrupţi şi dominat de la 200 m altitudine de dealuri uniforme care coboară în aceeaşi direcţie cu râul. Ruptura de pantă de la 263 m şi încetarea bruscă a dealurilor pe linia comunei, pot fi argumente în sprijinul considerării localităţii ca punct de ieşire a Cricovului în câmpie. Cricovul rămâne aceeaşi vale transversală până la confluenţă.

Râul Proviţa, cel mai important afluent al Cricovului Dulce, izvorăşte la 720 m şi se varsă în acesta pe malul stâng, în câmpie, la 189 m. Panta medie a râului Proviţa este de 110 m/km, iar coeficientul de sinuozitate de 1,14 pe întreaga sa lungime de 48 km. Îşi dezvoltă un bazin hidrografic de 204 km², cu o densitate a reţelei de 0,230 km/km².

În dreptul comunei I.L. Caragiale, Cricovul mai primeşte următorii afluenţi :

Afluenți dreapta:

• Valea Neagră (L - 8 Km, S-16 Km²)
• Valea Racila (L- 6km, S- 20 Km2)
• Valea Tudorii
• Pârâul Vâlceaua

Afluenți stânga:

• Râul Provita

În condițiile unor manifestări climatice specifice și a unor dereglări naturale: excesul de precipitații în aria locală și în părțile din amonte de localitate, zăpezile abundente neciclate din timpul iernii, dezghețurile timpurii de aici, superficialitatea vegetației la sol, dezechilibrele în exploatarea pădurilor, pășunatul irațional, saturarea atmosferei cu noxe, invazia fronturilor foehnale de advecție sunt cauze majore care pot produce inundații.

Râul Cricovul Dulce este alimentat din ape rezultate din ploi, din topirea zăpezii din anotimpul rece şi ape subterane. Dominante sunt tipurile de alimentare pluvio–nivală şi pluvial–moderată (alimentare din zăpezi 30-40%) cu aport subteran moderat (15 – 30%). Pe Cricovul Dulce se remarcă apele mari de iarnă – primăvară, la postul hidometric Moreni, nivelul mediu multianual este de 179 cm. Cea mai mare valoare o înregistrează primăvara (182 cm), cu o scădere toamna (179 cm ) şi vara (178 cm), iar iarna se înregistrează cea mai mică valoare 176 cm.

Scurgerea medie reprezintă indicatorul cel mai sintetic al resurselor de apă din cadrul unui sistem hidrologic. Pe Cricovul Dulce debitul specific mediu se caracterizează prin valori cuprinse între 10 – 20 l/s/km². Scurgerea medie are o evoluţie diferită de la un anotimp la altul. Pe Cricovul Dulce cel mai mare volum de apă 42,56%, se întâlneşte primăvara, iar cel mai mic se înregistrează toamna, 7,17%. Debitul maxim a fost înregistrat în anul 2001, în luna iunie, fiind de 171 mc/s; tot atunci a avut loc şi o puternică viitură. Pe Cricovul Dulce s-au înregistrat valori minime de 0,01 mc/s în lunile iulie– octombrie din anii 1986, 1989, 1990 şi 1992.

Din punct de vedere al tipului de regim hidrologic, Cricovul Dulce se încadrează în tipul pericarpatic sudic. Debitul solid constitue parametrul de apreciere a eroziunii. Pe Cricovul Dulce se înregistreză valori minime de 44,3 mg/l.

Duratele maxime ale formelor de gheaţă oscilează între 20 – 133 zile, iar cele minime între 0 – 24 zile. Primele forme evoluate de gheaţă care apar la începutul iernii sunt gheaţa la mal şi sloiurile. Podul de gheaţă se formează când temperatura aerului se menţine sub -10˚C o perioadă mai lungă de timp. Formele de gheaţă pot introduce modificări ale morfologiei albiei minore prin eroziune asupra patului şi malurilor.

Factorii pedogenetici naturali: formarea și evoluția solurilor se explică prin variabilitatea înbinării spaţiale şi temporale ai factorilor pedogenetici naturali. Factorul litologic are un rol esenţial în individualizarea tipurilor de sol. În Subcarpaţi domină rocile sedimentare neconsolidate sau slab consolidate care influenţează formarea solurilor prin compoziţia lor granulometrică, mineralogică şi chimică. Relieful este de asemenea un factor pedogenetic important, impunând o etajare a solurilor. Există unele particularităţi extrem de importante în determinarea factorilor pedogenetici. Expoziţia versanţilor este importantă atât pentru microclimat cât şi pentru învelişul vegetal, deci şi pentru tipul sau subtipul de sol care se formează ( spre Nord, versanţii sunt mai reci şi mai umezi, favorizând dezvoltarea pădurilor, deci solurile sunt mai evoluate (argiluvisoluri). Versanţii cu expoziţie sudică beneficiază de o cantitate mai mare de energie calorică şi sunt favorabili dezvoltării pajiştilor secundare sau speciilor lemnoase mezofile şi termomezofile pe soluri brune-argiloiluviale și cernoziom cambic.

Timpul, ca durată de manifestare a factorilor pedogenetici, explică prezenţa solurilor neevoluate pe formele cele mai tinere de relief (lunci şi terase), iar cele mai evoluate pe interfluviile mai largi, acoperite de păduri.

Principalele tipuri de soluri

 Argiluvisolurile şi cambisolurile : au cea mai mare pondere şi tipurile acestor două clase sunt dispuse de la altitudini mari la cele coborâte. Solurile brune luvice (clasa argiluvisoluri) au cea mai mare răspândire ele constituind fondul pedologic în majoritatea depresiunilor şi dealurilor subcarpatice.

Molisolurile : pseudorendzinele apar pe depozite marnoase şi argiloase cu noduli calcaroşi. Ele sunt cele mai răspândite dintre molisoluri.

Argiluvisolurile : solurile brune (argiloiluviale) se gasesc sub pădurile de gorun sau de amestec pe depozite nisipoase şi argiloase. Solurile brun luvice sunt considerate fondul pedologic al majoritaţii depresiunilor şi dealurilor subcarpatice. Sunt prezente în general, sub păduri de foioase cu sau fără fag.

Solurile intrazonale contribuie la mozaicarea puternică a învelişului pedogenetic în Subcarpaţi. Prezenţa lor este datorată, în general, condiţiilor locale specifice (roca, excesul de apă), dar şi fragmentării accentuate a reliefului sau intervenţiilor antropice.

Solurile hidromorfe sunt prezente pe suprafeţe reduse, fiind legat de excesul de umiditate la nivelul depresiunilor, în lunca Cricovului Dulce .

Există de asemenea şi soluri gleice sub formă de petice pe terasele inferioare şi în lunca râului.

Solurile neevoluate : sunt reprezentate de regosoluri – (pe versanţii înclinaţi, puternic erodaţi) şi sunt folosite în special pentru pajişti şi plantaţii. Aici sunt necesare măsuri speciale de protecţie împotriva eroziunii şi de fertilizare.

Protosolurile aluviale : au apărut ca urmare a activitaţilor antropice. Pot fi întâlnite în areale ocupate de excavaţii, de exemplu.

Solurile aluviale şi aluvio-coluviale se întâlnesc în lunca Cricovului.

1.      Scurt istoric al comunei I.L Caragiale

I.L. Caragiale este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Ghirdoveni (reședința), I.L. Caragiale și Mija. Este locul de naștere al scriitorului Ion Luca Caragiale, purtând numele din anul 1952, la aniversarea a 100 de ani de la nașterea acestuia.

Actuala I.L. Caragiale cunoscut și sub denumirea de Haimanale, după unii autori s-ar fi numit înainte Boboci, fiind un sat vechi, existând încă de la sfârșitul secolului XV (1482-1495). Denumirea atestată documentar este de Mărgineni, ca urmare a construirii pe această moșie a unei mănăstiri, de către domnitorul de atunci Vlad Călugărul (1492-1495). De fapt, istoria satului de azi I.L Caragiale fostul Haimanale, este strâns legată de istoria Mănăstirii Mărgineni.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Haimanale, făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova și era alcătuită din satele Haimanale și Braniștea, cu 790 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o biserică, o școală cu 34 de elevi și fosta mănăstire Mărgineni transformată în penitenciar, unde condamnații practicau tăbăcăria și cizmăria. Tot atunci, pe teritoriul actual al comunei funcționa și comuna Ghirdoveni, înființată pe la anul 1700 prin reunirea satelor Rășinari, Ștefănoaioa, Ciorinești și Ghira; comuna era alcătuită din satele Ghirdoveni și Cricoveni, cu 1531 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită la 1870 și o școală cu 72 de elevi (dintre care 8 fete).

În 1925, cele două comune sunt consemnate tot în plasa Filipești. Comuna Ghirdoveni avea doar satul de reședință cu 1896 de locuitori, în vreme ce comuna Haimanalele avea în satele Braniștea și Haimanalele 1096 de locuitori.

În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) au făcut parte din regiunea Ploiești. Denumirea de azi a comunei I.L. Caragiale a fost dobândită în anul 1952 la aniversarea a 100 de ani de la nașterea dramaturgului Ion Luca Caragiale, originar din această localitate. În 1968, la desființarea raioanelor, comunele   nu   au   revenit   la județul   Prahova,   fiind transferate județului Dâmbovița. Tot atunci, comuna Ghirdoveni a fost desființată și comasată cu comuna I.L. Caragiale, care a căpătat structura actuală, satul Ghirdoveni devenind noua reședință a comunei.

2.      Monumente şi situri arheologice

 Lista Monumentelor Istorice din 2010 cuprinde pentru Comuna I.L. Caragiale un număr de 7 obiective, din care 1 sit medieval arheologic cu 3 obiective şi 1 monument de categorie A memorial (extras din Studiul istoric):

• Situl medieval de la Ghirdoveni, punct “Silişte”, sat Ghirdoveni; comuna L.Caragiale, la V de sediul CAP, pe malul drept al pârâului Cricovul.
• Biserică (ruine) XV - XVII, Epoca Medievală, punct “Silişte”. la V de sediul CAP, pe malul drept al pârâului Cricovul.
• Aşezare, XV - XVII, Epoca Medievală, punct “Silişte”. la V de sediul CAP, pe malul drept al pârâului Cricovul.
• Cimitir, XV - XVII, Epoca medieval, punct “Silişte”. la V de sediul CAP, pe malul drept al pârâului Cricovul.
• Biserica "Sf. Dumitru Izvorâtorul de – de Afară, 1680, rep. cca.1850, sat IL Caragiale.
• Casa Steluţa Marinescu 1906, sat IL
• Cruce de piatră XVll, sat Ghirdoveni; comuna I. L. Caragiale

3.      Casa Memorială Ion Luca Caragiale din comuna Ion Luca Caragiale, Dâmbovița

Fig. A4.1 – Casa memorială Ion Luca Caragiale

Situată în satul Ion Luca Caragiale din județul Dâmbovița, casa memorială a marelui dramaturg a fost înființată în anul 1979.

Reînființată prin efortul profesorilor și oamenilor de cultură Ion Gavrilă si Mihai Oproiu într-o casă construită în stil rustic, cu o suprafață de 550 m², Casa Memorială Ion Luca Caragiale redă frânturi din viața scriitorului.

În cadrul muzeului sunt expuse mărturii documentare, cărți în ediții princeps, fotografii, mobilier de epocă, obiecte personale și afișe ale pieselor sale, jucate pe mari scene ale lumii: New York, Londra, Roma, Milano, Tokio, Paris.

Începând cu anul 2007, Casa Memorială Ion Luca Caragiale a fost trecută din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Culturii și Cultelor în domeniul public al județului Dâmbovița și în administrarea Consiliului Județean Dâmbovița.

Imobilul va face parte din Complexul Național Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște.

4.      Mănăstirea Mărgineni

Fig. A4.2 – Mănăstirea Mărgineni

Mănăstirea Mărgineni – a fost cea în jurul căreia s-au dezvoltat satele din zonă. Ea a fost ridicată de stolnicul Constantin Cantacuzino şi Pană Filipescu, pe ruinele unei mai vechi mănăstiri „rezultat al pietăţii familiei Basarabilor”. Soţiile celor doi: Elina şi Ancuţa, erau fiicele lui Şerban Basarab Voievod.

„Construită în ultimul pătrar al secolului al XV-a (1475-1495) – sub dinastia domnitorilor Basarabi - de vornicul Drăghici sin Stoica ot Mărgineni (apud Nicolae Iorga, Revista istorică, vol. XXV –n-le 7-9/1939), pe lângă rolul religios important, Mânăstirea Mărgineni constituia în acele vremi un excepţional loc strategic de supraveghere şi apărare a Cetăţii de Scaun a Târgoviştei. În a treia decadă a secolului al XVI-lea (1627/1628), o dată cu căsătoria postelnicului Constandin Cantacuzino cu Elena, fiica domnitorului Radu Şerban şi a Elinei.

Mărgineanca, ultimul vlăstar din spiţa marilor boieri Mărgineni, Mânăstirea, dimpreună cu imensa avere „mutătoare şi nemutătoare” a cuplului, ajung la o înflorire fără precedent. Călător în Ţara Românească (1656-1658), sirianul Paul de Alep descrie la superlativ conacul postelnicului. „Ieşind din biserică ne-am coborât în palatul acestui postelnic (s.n.). Sunt clădiri domneşti ce uimesc mintea, fiind mai frumoase decât clădirile din oraşe. Acolo se află o baie elegantă a cărei marmură e minunată; apa care o alimentează este adusă de roţi cu găleţi aşezate pe râu; aceste găleţi stropesc şi grădinile de zarzavat şi livezi frumoase; ele pun în mişcare şi multe mori. Acolo se află case clădite ca la Istambul, căci toţi boierii din Ţara Românească au clădiri minunate în satele lor. Fiecare are lângă casa lui o mânăstire mare înzestrată cu danii şi fiecare boier se întrece cu cei de o seamă cu el în ceea ce priveşte frumuseţea clădirii şi a lucrăturii. Ei îşi pun toată mândria în aceste locuri”.

Mândria postelnicului Constandin Cantacuzino va fi fost mai cu seamă Mânăstirea Mărgineni (restaurată de el în 1654), lăcaş pe care diaconul Paul de Alep nu mai conteneşte să îl laude. Spicuiesc, în fugă. „El clădise (refăcuse, n.n.) de curând această mânăstire, clădire care minunează pe vizitatori. Ea are o turlă înaltă, acoperită cu tablă, şi trei altare, fiecare având desupra o cupolă elegantă. În faţa porţii se află o cupolă rotundă şi largă cu mai multe arcade; în mijlocul acesteia este un bazin cu mare joc de ape, alimentat de la un canal ce aduce apa de departe. De jur împrejurul acestei cupole sunt picturi în serie după acest text: ‹‹Slăviţi pe Dumnezeu din ceruri şi toate neamurile de dobitoace şi de fiare din lume, din mare şi de pe uscat şi Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii săi, fecioarele dănţuitoare, judecătorii, bătrânii, tinerii, tobele şi flautele etc.››. Există un lucru care minunează mintea – lucrarea unui meşter artist care a făcut şi picturile de la mânăstirile lui Vasile, domnul Moldovei (Vasile Lupu, n.n). Toate frescele de pe ziduri sunt aurite. Cât priveşte lucrarea făcută pe lemnăria de pe tâmplă, te uimeşte frumuseţea picturilor sale; dar este şi mai frumoasă cea de pe ziduri. […] Pe uşa bisericii, de o parte se află icoana Domnului nostru Iisus Hristos şi de cealaltă cea a Maicii Domnului, în foiţe de aur curat. […] Uşa bisericii este aurită în întregime. Intregul interior este proaspăt zugrăvit până în partea de sus a cupolelor, ca şi tavanele. […] Mai este încă o biserică nouă, frumoasă; apoi, pe rândul pridvorului chiliilor mânăstirii, se află o a treia biserică. Locul trapezei se găseşte lângă biserică, la catul de sus; ea dă spre mânăstire şi spre pădure. Este lungă, spaţioasă, şi cu multe ferestre cu arce rotunde. Este împodobită toată cu picturi şi cu tablouri reprezentând subiecte bine alese. […] Mânăstirea aceasta este clădită în vârful unui morman (dâmb, ridicătură, n.n.) şi în pădure. În heleşteele din jur se pescuieşte mult peşte”.

Să adăugăm că, încă de pe vremea postelnicului – un mare iubitor de carte, ca şi doamna Elena Cantacuzino, soţia sa -, Mânăstirea Mărgineni avea o importantă bibliotecă de tipărituri şi manuscrise (pomenită şi de Antonio del Chiaro), bibliotecă ce va deveni celebră în tot Orientul creştin prin achiziţiile făcute de fiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino. De altminteri, după uciderea postelnicului, ca executor testamentar al imensei averi a mamei sale, începând din 1682, Constantin Cantacuzino Stolnicul devine administratorul întregii „Curţi a Mărginenilor”, calitate în care, în 1687, îl aduce aici, printre alte iniţiative demne de admirat, pe vestitul meşter iconar Pârvu Mutu, cel care va restaura, la mânăstire, al doilea rând de frescă şi, de asemeni, va zugrăvi în întregime biserica lăcaşului monastic. Elena Cantacuzino şi postelnicul Constandin îşi duc împreună somnul de veci în ctitoria lor de la Mărgineni.”

Înzestrată de noii ctitori cu numeroase moşii şi odoare, mănăstirea şi-a sporit mereu averea, inclusiv de ultimul ei egumen român, arhimandritul Cornilie.

În toamna anului 1720, Nicolae Mavrocordat închină mănăstirea către aşezământul din Muntele Sinai, dar în condiţii foarte avantajoase pentru biserică şi sat.

În 1821, comandatul corpului de oaste din Ploieşti, Duca, a primit poruncă de la Ipsilanti să plece cu oştirea la Târgovişte, pentru a face rost de provizii pentru 1500 de călăreţi. Mănăstirea Mărgineni era deja ocupată de arnăuţii conduşi de Farmache, iar unul din căpitanii grecilor, Sava, s-a „întărit” în mănăstire „sub cuvânt că acea monastire i putea servi ca cetate de apărare”. El a încercat să-l atragă pe Duca într-o capcană, dar acesta, bănuindu-l, a evitat confruntarea.

La secularizarea din 1863, mănăstirea Mărgineni avea „22 de moşii, cu un venit de 874.200 lei vechi anual.”

Începând cu 1863, mănăstirea se transformă în închisoare pentru deţinuţii politici. Cel mai notoriu deţinut al acesteia a fost Nicolae Bălcescu, închis la Mărgineni din ordinul lui Alexandru Vodă Ghica. Bălcescu a folosit timpul de încarcerare pentru a studia biblioteca stolnicului Cantacuzino, ce se mai afla, în parte, acolo şi care i-a folosit ca bază de documentare pentru scrierile de mai târziu.

Dacă importanţa istorică a comunei a gravitat în jurul Mănăstirii Mărgineni, importanţa culturală este legată de naşterea aici a marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, care a dat şi numele actual al comunei.

Unul din importanţii oameni de cultură contemporani din judeţul Dâmboviţa: Ştefan Ion Ghilimescu, într-un articol publicat la 160 de ani de la naşterea scriitorului, descria demersurile făcute pentru a identifica şi marca locul unde a venit acesta pe lume, precum şi modul în care a apărut casa – muzeu destinată lui Caragiale.

Identificarea cu precizie a locului din incinta fostei Mânăstirii Mărgineni în care s- a aflat casa în care s-a născut I.L. Caragiale se va dovedi de real folos pentru Comitetul de Cultură şi Artă al Regiunii Prahova (devenită ulterior, prin Decretul 331 din 19 septembrie 1952, Regiunea Ploieşti) care, împreună cu Uniunea Scriitorilor din R.P. România (preşedinte în exerciţiu: Zaharia Stancu), cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea scriitorului, va aşeza acolo o „placă memorială” din beton de circa 130 cm înălţime şi cincisprezece grosime (amplasată la nivelul debleului Drumului Judeţean 710, executat la o adâncime de circa 3-4 metri sub nivelul „ridicăturii de teren” sau „dâmbului” menţionate în configuraţia locului descrisă de G. Zagoriţ). Văruită şi cu slovele înviorate cu catran, an de an, de forurile locale de partid şi de stat, ciudatul obiect de tristă amintire s-a păstrat ca atare pe locul respectiv până în 1992. El acredita cu litere de o şchioapă nu atât faptul că în acel loc fusese într-adevăr casa în care s-a născut scriitorul, ci concepţia realist-socialistă incipientă ce trebuia inoculată cu orice preţ omului nou, anume că I.L. Caragiale a fost nici mai mult nici mai puţin decât „cel mai mare critic al regimului burghezo-moşieresc”.

Aniversarea Caragiale din 1952 a avut poate, totuşi, şi o latură pragmatică: jignite de stigmatul de Haimanale al numelui localităţii, resimţit, mai mult sau mai puţin acut, ca un blam moral, întreprinzătoarele organe locale şi judeţene s-au mobilizat şi au reuşit să determine forurile de stat centrale să schimbe oficial numele localităţii. Potrivit sau nu, cert este că, din 1952 şi până astăzi, locurile natale ale lui I.L. Caragiale îi poartă numele.

Adăpostită într-o frumoasă casă cu pridvor de la începutul secolului al XX-lea, situată la circa 250 de metri de zidurile care protejau incinta vechii ctitorii monastice a Cantacuzinilor, pe D.N. 72, expoziţia reuneşte o serie de obiecte, cărţi şi mobilier care au aparţinut marelui clasic, precum şi o serie de scrisori, facsimile, fotografii, afişe şi alte documente dedicate, în special, activităţii de dramaturg şi ziarist a lui I.L. Caragiale.

Imediat după revoluţia din Decembrie 1989, în climatul de efervescentă emulaţie din toate domeniile vieţii social-culturale, s-a înlocuit aşa-zisa placă memorială plantată în pofida bunului-simţ de propaganda dejistă, în 1952, cu un mic obelisc (proiectat de sculptorul Liviu Brezeanu), monument comemorativ placat cu travertin pe care, cu litere de bronz, executate cu migală în Atelierul U.A.P. din Bucureşti, a fost inscripţionat poate cel mai simplu text de caldă şi reculeasă aducere aminte: PE ACEST LOC A FOST CASA ÎN CARE S-A NĂSCUT I.L. CARAGIALE (1852-1912).”¹

5.      Zone de protecție ale monumentelor

 Zonele de protecţie ale monumentelor istorice, conform Studiul istoric general sunt definite astfel:

A.     în satul Ghirdoveni:

1. Pentru Situl medieval de la Ghirdoveni, punct "Silişte” - sunt admise doar lucrări agricole care nu afectează solul în profunzime, mai mult de 30 cm. Situl a fost parţial cercetat în 2002, dar este necesară continuarea cercetării, ca atare se vor prevedea reguli de protejare.
2. Pentru Crucea de piatră, aflată în imediata apropiere a sitului „Silişte”, se vor lua măsuri de protejare, în principal: ridicarea la poziţie verticală şi asigurarea unui suport pentru a putea rămâne în această poziţie; curăţarea Ambele lucrări se vor face în baza unei documentaţi avizate de

D.J.C.P.N. Dâmboviţa şi cu personal autorizat pentru restaurare piatră.

       3. Zona de protecţie a monumentelor: DB-I-s-A-17049 - Situl medieval de la Ghirdoveni, punct "Silişte”, DB-I-m-A-17049.01 Biserică (ruine) XV – XVII, DB-I-m-A-17049.02 Aşezare, sec. XV – XVII, DB-I-m-A-17049.03 Cimitir, sec. XV – XVII şi DB-IV-m-A-17823 Cruce de piatră sec. XVll, este delimitată pe limite cadastrale pe malul vestic al părăului Cricovul Dulce şi pe drumurile de exploatare comunale, conf. Planşa 2.1. Terenul se află în extravilanul localităţii.

       4. Zona mai cuprinde câteva case tradiţionale cu valoare arhitecturală şi ambientală, care ar putea face obiectul unei clasări la categoria B – valoare locală, sau a unui „ansamblu rural”, pe baza unui PUZ cu cercetare particularizată.

B.     în satul I.L. Caragiale:

1. Pentru DB-II-m-A-17535 Biserica "Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir” – de Afară, este necesară cercetarea arheologică, cercetarea de arhitectură şi expertizarea bisericii, pentru a putea fi restaurată şi pusă în Monumentul este cu atât mai valoros cu cât este singurul rămas din vechiul ansamblu al Mănăstirii Mărgineni.
2. Pentru DB-II-m-B-17536 Casa Steluţa Marinescu, fiind una din casele cele mai reprezentative ale comunei, se pot prevedea fonduri la bugetul local, pentru sprijinirea proprietarilor în vederea restaurării casei şi, în special a faţadelor.
3. Zonele de protecţie ale monumentelor: DB-II-m-A-17535 Biserica "Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir” – de Afară şi DB-II-m-B-17536 Casa Steluţa Marinescu, se află în zona centrală a satului, înconjurând pe două părţi amplasamentul fostei mănăstiri Mărgineni (actualul Penitenciar). Delimitarea se face pe limite cadastrale, pe ambele fronturi ale drumurilor, conf. Pl.2. 2.
4. Zona mai cuprinde câteva case tradiţionale cu valoare arhitecturală şi ambientală, care ar putea face obiectul unei clasări la categoria B – valoare locală.

Conform recensământului din 2021, comuna avea o populație de 6663 locuitori și 2180 gospodării, prezentate în Tabelul A5.1:

Tabelul A5.1 – Populația și numărul gospodăriilor din comuna I.L. Caragiale în anul 2021

Sursa: https://insse.ro/cms/

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei I. L. Caragiale se ridică la 6.663 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când se înregistraseră 6.914 de locuitori.

Majoritatea locuitorilor sunt români (80,52%), cu o minoritate de romi (15,88%). Pentru 3,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Apartenența etnică este prezentată în Graficul A5.1.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,47%).

Pentru 3,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională (Graficul 5.2).

Tabelul A5.2 – Evoluția populației în perioada 2016-2022 din comuna I.L. Caragiale în anul 2021

Sursa: https://insse.ro/cms/

Din analiza Tabelului A5.2 și a Graficelor A5.3 și A5.4 se poate vedea că începând cu anul 2018 numărul locuitorilor per total cât și pe sexe este în descreștere. Populația de gen feminin este mai mare decât cea masculină.

Structura populației pe sexe, în anul 2022 se poate vedea în Graficul A5.5.

Numărul total de gospodării înregistrate la recensământul din 2021 în comuna I.l.Caragiale era de 2180, ceea ce reprezintă 1,27% din totalul gospodăriilor rurale din comunele județului Dâmbovița.

• Numarul mediu de persoane pe gospodarie : 3,27
• Numarul total al gospodariilor : 2180
• Potentialul demografic ( sursa datelor : recensamant 2021 )

a) Distribuția populației pe principalele grupe de vârstă la recensământul din 2021 este prezentată în Tabelele 3,A5.4 și Graficele A5.6 și A5.7:

Tabelul A5.3 – Populația pe categorii de vîrstă din comuna I.L.Caragiale - 2021

Sursa: https://insse.ro/cms/

Tabelul A5.4 – Structura populației pe categorii de vârstă din comuna I.L. Caragiale - 2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

Toate satele comunei, inclusiv satul de reședință I.L.Caragiale, conform sporului natural pozitiv grupa de vârstă 15-59 ani este majoritară, iar grupa de vîrstă 0-14 ani este minoritară.

Se constată un ușor dezechilibru între populația de sex masculin și cea de sex feminin în favoarea celei feminine.

În comuna I.L.Caragiale s-au înregistrat la recensământul din 2021, populație majoritară de etnie română.

Populația de religie ortodoxă din comuna I.L.Caragiale reprezintă 6524 locuitori ( 94,04 % din populatia stabila a comunei).Penticostalii sunt in numar de 17, Creștinii după Evanghelie sunt 18, Cultul Evanghelic 7, Biserica Romano – Catolică sunt 4 adepti , Biserica Baptistă sunt 5, Adventiști sunt 35, Musulmani sunt 10, Reformați sunt 6, altă religie numără 32 de persoane și atei sunt 11 persoane.

Evoluția populației în comuna I.L.Caragiale (2012 – 2021) pe sexe, cu evidențierea sporului populației, a căsătoriilor și divorțurilor precum și evidențierea celor stabiliți cu reședintă în localitate și a celor plecați din localitate este prezentată în Tabelul A5.5.

Tabelul A5.5 – Evoluția populației în comuna I.L.Caragiale 2012-2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

Convențional, se consideră că o populație este tânără, dacă proporția populației vârstnice este mai mică de 7%; procesul de îmbătrânire demografică este în desfășurare dacă ponderea populației vărstnice este cuprinsă între 7% si 12%, iar o pondere mai mare de 12% corespunde unei populații îmbătrânite demografic (ponderea populației adulte prezintă o stabilitate relativă în timp).

La nivelul comunei I.L.Caragiale, ponderea populației vârstnice este de 26,61% la recensământul din 2021, ceea ce înseamnă că în acest moment se poate vorbi de un proces acut de îmbătrânire a populației la nivelul comunei.

Comparănd cele două structuri pe vârste, se constată în primul rând o scădere a populației tinere (0-14 ani - 10,36%) și o creștere a populației vârstnice (60 ani și peste - 26,61%). Acest fapt conduce la o creștere a raportului de dependență. Raportul de dependență de vârstă exprimă numărul de persoane de vârstă inactivă care revin, în medie, la o 1000 persoane de vârstă activă și este pentru comuna I.L.Caragiale de 1773. Aceasta arată că presiunea asupra persoanelor de vârstă activă crește, iar pe termen lung scăderea natalității va conduce la creșterea raportului de dependență.

Evoluția sporului natural este prezentată în Tabelul A5.6 și Graficul A5.8, de mai jos :

Tabelul A5.6 – Evoluția sporului natural în comuna I.L.Caragiale 2012-2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

Sporul natural și sporul migrator sunt prezentate în Tabelul A5.7 și Graficul A5.9:

Tabelul A5.7 – Evoluția sporului natural în comuna I.L.Caragiale 2012-2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

Mișcarea naturala a populației

Mișcarea naturală a populației este una din componentele care determină creșterea populației, alături de mișcarea migratorie. Mișcarea naturală surprinde două fenomene demografice: natalitatea și mortalitatea.

Rata natalității reprezintă numărul de copii născuți într-o perioadă de timp determinată (1 an) la 1000 de locuitori. Natalitatea este un fenomen demografic supus transformărilor mediului economic și social. Astfel, aceasta este influențată de declinul economic care afecteazaă familia și relațiile între membrii familiei.

Sporul natural (+/- Sn = Născuți vii - Decese) în intervalul 2011-2021 este negativ arătând tendința demografică negativă a comunei I.L.Caragiale.

Mișcare migratorie

Migrația internă, la nivel național, chiar dacă nu influențează volumul total al populației, provoacă importante mutații în structurile după vârste și sexe ale populației, dar și în profil teritorial-administrativ, la nivelul județelor și al localităților. Migrația poate fi cuantificată prin soldul migratoriu, calculat ca diferență între stabilirile de domiciliu în localitate și plecările cu domiciliu din localitate.

Mișcarea migratorie în perioada 2011-2021 este prezentată în Tabelul A5.8 și Graficul A5.10, de mai jos :

Tabelul A5.8 – Stabiliri și plecări în/din comuna I.L.Caragiale 2012-2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

După cum se poate observa direcția fluxurilor de migrație este către exteriorul comunei. Dacă se va menține această tendință, migrația va deveni un factor important de scădere a populației, chiar dacă sporul migrator total, care este negativ are tendințe de micșorare, în perioada 2006 – 2019. Sporul migrator negativ se datorează în primul rând lipsei ofertei locurilor de muncă, din localitățile comunei I.L.Caragiale.

Referitor la numărul emigranților și imigranților din comuna IL Caragiale se observă că numărul emigranților este mai mare decât cel al imigranților. Evoluția acestora în perioada 2012-2021 este prezentată în Tabelul A5.5. În anul 2019 a fost un vârf de emigrări – 11, iar anul în care nu s-au înregistrat emigrări a fost 2014.

Numărul imigranților care au venit în comună a fost redus, cel mai mare număr -8 a fost înregistrat în anul 2016. În anul 2021 s-au înregistrat 7 emigrări 0 imigrări.

Forța de muncă, resursele umane

 Evoluția numărului mediu al salariaților din comuna I.L. Caragiale, în perioada 2010-2021 este prezentată în Tabelul nr. A5.9 și în Graficul A5.11.

Tabelul A5.9 – Număr mediu de salariați în comuna I.L.Caragiale 2012-2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

Structura șomerilor pe sexe și evoluția acestei structuri este prezentată în Tabelul A5.10, și Graficul A5.12, de mai jos:

Tabelul A5.10 – Structura șomerilor pe sexe în comuna I.L.Caragiale 2012-2021

Sursa : https://insse.ro/cms/

Aspecte sociale legate de populație, asistență socială

În categoria persoanelor defavorizate, sunt incluse persoanele beneficiare de venit minim garantat și persoanele cu handicap, indiferent de gradul acestora.

În anul 2019 Compartimentul Asistență socială și Autoritate tutelară din cadrul Primăriei I.L. Caragiale a asigurat ajutoare sociale și alocații, conform precizărilor legale astfel:

• Ajutoare sociale – 215 persoane;
• Alocații de stat – 69 persoane;
• Alocații de susținere a familiei – 118 familii

De asemenea au fost acordate indemnizații de creștere a copilului, indemnizații de handicap și indemnizații pentru asistenți personali ai persoanelor cu handicap:

• indemnizații de creștere a copilului – 22 copii;
• indemnizații de handicap – 83 persoane
• indemnizații asistenți personali ai persoanelor cu handicap – 28

Problema cea mai acută cu care se confruntă comuna este lipsa locurilor de muncă în comună, dar și în orașele cele mai apropiate : Moreni, Ploiești, Târgoviște.

În ceea ce privește numărul persoanelor cu dizabilități, la nivelul comunei I.L.Caragiale sunt înregistrate în plată un numar de 83 de persoane cu handicap grav, ce beneficiază de indemnizația prevăzută de lege și plătita de Primaria I.L. Caragiale.

Dezechilibre sociale și demografice:

Se constată o evoluție demografică negativă în ultimii 7 ani ( perioada 2016 – 2022), în care populația a scăzut în valoare absolută cu 167 de persoane, deci avem un spor total negativ.

Se observă frecvente deplasări ale populației către mediile urbane învecinate, în special Târgoviște și Ploiești.

Se constată un proces acut de îmbătrânire a populației. Toate satele comunei, inclusiv satul de reședință I.L.Caragiale au mari dezechilibre de vârstă, unde grupa de vârstă de 60 ani și peste este mult mai mare decât grupa de vârstă 0 – 14 ani.

Se observă ușoare dezechilibre între sexe.

Populația comunei se confruntă cu lipsa locurilor de muncă, cu consecințe asupra migrației populației către centrele urbane și către țările membre ale UE.

Toate căile de comunicație și transporturi rutiere, au îmbrăcăminți definitive (asfalt), dar necesită lărgiri și modernizări în profil transversal; la nivelul comunei există proiecte pentru modernizarea tuturor căilor de comunicație rutieră, indiferent dacă sunt sau nu clasificate.

Linia de cale ferată este neelectrificată și trenurile de călători pe ruta Ploiești – Târgoviște au fost anulate, linia fiind folosită doar pentru trenuri de marfă.

Este necesară modernizarea podețelor peste torenții de apă nepermanenți care se adună de pe versanții dealurilor și se scurg în pârâul Cricovul Dulce.

ANEXA 8.a. Căi de comunicație și transport rutier

Căile de comunicație și transport rutier ocupă din suprafața cuprinsă în intravilan, pe sate, suprafețele :

• L.CARAGIALE : - 13,68 ha ( 33,29 % )
• GHIRDOVENI : - 22,96 ha ( 55,88 % )
• MIJA : - 2,50 ha ( 6,08 % )
• TRUPURI IZOLATE : - 1,95 ha ( 4,75 % )
• TOTAL : - 41,09 ha ( 6,95 % raportat la intravilanul existent total al comunei ).

1.1.  Rețeaua rutieră

 Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rețeaua rutieră este compusă din drumuri de interes național, drumuri de interes județean și drumuri de interes comunal și poduri, după caz.

1.2.  Drumuri de interes național 

• Drumul Național 72 face legătura între cele doua municipii reședință de județ : Ploiești si Târgoviște și care traversează satul I.L. Caragiale pe o distanță de 4 km;
• Drumul județean DJ710 – Moreni-I.L. Caragiale (aprox 10 km)
• La acestea se adaugă încă 12,5 km de străzi locale (ulițe) situate în satele Ghirdoveni și L. Caragiale.
• Referitor la starea acestora, putem preciza că DN 72 a fost complet modernizat în anul
• Străzile laterale sunt practicabile, fiind majoritatea
• Odată cu implementarea proiectului Rețele de canalizare, stație de epurare și modernizare drumuri locale au fost asfaltați 1,4 km de străzi, respectiv străzile Braniște, Malului, Bisericii și Ghiculești.

1.3.  Drumuri de interes județean

• Drumul județean DJ710A cu o lungime de aproximativ 10 km face legătura între Miculești-Moreni- I.L.Caragiale

1.4.  Drumuri de interes local

• Drumuri comunale - Drumul comunal cu o lungime de 12,5 km    pe teritoriul comunei L. Caragiale.
• Drumuri vicinale
• Străzi – În comuna I.L. Caragiale exista un număr de 34 de străzi.

Conform datelor furnizate de primăria I.L.Caragiale situația drumurilor locale se prezintă astfel :

• drumuri cu îmbrăcăminte asfaltică – 5,8 km
• drumuri pietruite – 22 km

Căile de comunicație și transport rutier ocupă din suprafața cuprinsă în intravilan, pe sate, suprafețele :

Tabel A8.1. Suprafața căilor rutiere cuprinsă în intravilan

Graficul 8.1. Căile de comunicație si transport rutier cuprinse în intravilan

ANEXA 8.b. Căi de comunicație și transport feroviar

Rețeaua de transport feroviar, potrivit prevederilor Legii nr. 363/2006, cu modificările ulterioare, cuprinde: linii de cale ferată convenționale, linii de cale ferată de interes local, pe trasee noi sau poduri noi, după caz.

Rețeaua de căi ferate 

• Căile ferate sunt prezente pe două rute: Ploiești – Târgoviște și respectiv Caragiale - Moreni. Există o gară CFR în satul I.L. Caragiale. Trenurile de călători pe ruta Ploiesti – Târgoviște au fost anulate, linia fiind folosită doar pentru trenuri de marfă.
• Ruta I.L. Caragiale – Moreni a fost desființată, nici un tren ne mai circulând începând cu anul

1. Instituții din domeniul educației și cercetări

 În comuna I.L. Caragiale, în prezent, copiii au acces la sistemul de învațământ public. Sistemul de învățământ din comună cuprinde:

• Școala Gimnazială 1 ( clasele I-VIII) în satul I.L.Caragiale
• Școala Gimnazială 1 (clasele I-VIII) în satul Ghirdoveni
• Grădinița Ghirdoveni 1 – satul Ghirdoveni
• Grădinița Mija – satul Mija
• Grădinița L. Caragiale – satul I.L. Caragiale

Din datele deținute reiese că școlile din satele Ghirdoveni și I.L.Caragiale sunt în stare tehnică bună, acestea având ca principale disfuncționalități : lipsa unei parcări adecvate, lipsa unui teren de sport sau existența acestuia neamenajat corespunzător (la școala nr. 1 din Ghirdoveni), lipsa racordului la rețeaua de canalizare a școlii nr. 1 din Ghirdoveni. Pentru școlile din Mija și școala din penitenciarul I.L.Caragiale nu există date de referință privind situația clădirilor, a cadrelor didactice și numărul de elevi.

În nici unul din satele comunei I.L.Caragiale nu există after school.

Primăria comunei I.L.Caragiale are în dotare 2 (două) microbuze școlare care transportă elevii la școli.

2. Instituții din domeniul culturii

 Pe teritoriul comunei I.L.Caragiale activitatea culturală este întreținută de biblioteca comunală Ion Luca Caragiale înființată în anul 1940 și căminul cultural din comună.

În satul I.L.Caragiale există un Cămin Cultural, construit în anul 1960. În cadrul căminului cultural se desfășoară activități legate de cultura tradițională. Căminul Cultural deține și o sală de festivități.

3. Instituții din domeniul sănătății

 În prezent în comuna I.L. Caragiale funcționează 2 cabinete medicale ale medicului de familie Prodan Camelia. Cabinetele sunt amplasate în satele Ghirdoveni și I.L. Caragiale și sunt deservite de medicul de familie și câte 2 asistenți.

Începând din anul 2006, în satul Mija a fost înființat în urma unui proiect PHARE un cabinet medico-social dotat modern unde își desfășoara activitatea un asistent medical.

Cel mai apropiat spital dotat cu cameră de gardă și urgențe se află în orașul Moreni,la o distanță de aproximativ 7 km de centrul comunei. Comuna I.L. Caragiale beneficiază și de două farmacii care eliberează rețete compensate și două dispensare (satele Ghirdoveni și I.L.Caragiale).

Evoluția unităților de asistență sanitară în perioada 2002 – 2022

 Tabel A9.1. Unități de asistență sanitară

Sursa : DJS – Dambovita, Fisa localitatii I.L.Caragiale, 2002 - 2012

Serviciile de sănatate pentru locuitorii comunei sunt reprezentate prin : o farmacie + un dispensar în satul I.L.Caragiale și o farmacie + un dispensar în satul Ghirdoveni. În satul Mija există un cabinet medico social ultra modern.

Pe raza comunei I.L.Caragiale nu există cabinet stomatologic. Locuitorii se deplasează pentru servicii stomatologice în orașul Târgoviște sau Ploiești.

Spitalul județean Târgoviște este situat la distanța de 25 km și la acesta apelează locuitorii în caz de nevoie.

Orașul Târgoviște, în a cărei arie de polarizare este situată și comuna I.L.Caragiale furnizează locuitorilor cele mai importante servicii de învățământ, sănătate și cultură.

Serviciile de asistență sociala sunt asigurate la nivelul comunei I.L.Caragiale de către Consiliul Local prin acordarea de ajutoare sociale, alocații de stat, alocații de susținere a familiei, indemnizații de creștere copil, indemnizații pentru persoanele cu handicap, asistenți personali pentru persoanele cu handicap.

Serviciile de sănătate pentru animale și păsări se asigură printr-un cabinet veterinar și farmacie veterinară amplasate în satul I.L.Caragiale.

4. Instituții din domeniul asistenței sociale 

Serviciile din domeniul asistenței sociale sunt furnizate, pe teritoriul comunei I.L.Caragiale, prin intermediul Compartimentului de asistență socială din cadrul Primăriei Comunei I.L. Caragiale, fiind acordate ajutoare sociale, alocații de stat, alocații de susținere a familiei, indemnizații de creștere copil, indemnizații pentru persoanele cu handicap, asistenți personali pentru persoanele cu handicap.

5. Instituții în domeniul tineretului și sportului 

Pe raza teritorială a comunei I.L. Caragiale funcționează o asociație sportivă de fotbal – Metalul Mija.

Economie

Spaţiul rural al comunei I.L. Caragiale este caracterizat ca fiind un spaţiu rural cu economie de subzistenţă. Activităţile economice s-au dezvoltat în concordanţă cu potenţialul şi resursele locale, economia fiind axată pe activităţi forestiere, activități metalurgice, creşterea animalelor, prestări de servicii.

Relaţii economice

Economia comunei, reflectă caracteristica resurselor de care dispune, pe suportul producției agricole dezvoltându-se în special creșterea animalelor, cultivarea plantelor și activități forestiere. Localizarea în interiorul unei vaste regiuni de dealuri și-a pus amprenta pe potențialul economic, a posibilităților de valorificare a resurselor de dezvoltare.

Atributele calitative ale mediului natural: conditiile, geomorfice, climatice, hidrografice au condus la specializarea economica a comunei in activitati agricole și forestiere. Majoritatea populației se ocupa cu agricultura și creșterea animalelor în gospodarii proprii, foarte puțini lucrând în orașele apropiate.

Comuna I.L. Caragiale are relaţii economice cu localităţile urbane apropiate – oraşele Târgoviște, Ploiești, care sunt o sursă de aprovizionare cu bunuri şi produse de larg consum, dar şi cu locuitorii din comunele învecinate cu care realizează schimburi de produse agro– zootehnice în cadrul târgurilor săptămânale organizate în zonă.

Relaţiile cu zonele urbane se realizează în dublu sens, deoarece în oraşe se comercializează produse rezultate din gospodăriile locuitorilor din comuna I.L. Caragiale.

Astfel, zona rurală reprezintă şi sursa de materie primă pentru industria din oraşe, cu preponderenţă industria alimentară și forestieră. Apropierea de centrele urbane exercită o influenţă favorabilă asupra întregii vieţi economico – sociale a comunei.

Lista agenţilor economici aflați pe teritoriul Comunei I.L. Caragiale în anul 2021

Tabelul A10.1 – Lista agenților economici

Statutul Comunei I.L. Caragiale

Numărul societăților comerciale aflate pe teritoriul comunei I.L. Caragiale precum și repartiția acestora sunt prezentate în Tabelul A10.2 și graficul A10.1.

Tabel A10.2. - Numărul societăților comerciale înregistrate pe raza comunei

Sursa: Primăria Comunei I.L. Caragiale

În comuna I.L. Caragiale sunt înregistrate un număr de 49 societăți al cărui sediu social este înregistrat în afara comunei. Dintre acestea, 11 societăți sunt companii care activează la nivel național, iar 2 dintre ele nu mai activează. Aceste companii sunt prezentate în Tabelul A10.3.

Tabel A10.3. – Societățile comerciale cu sediul în alte localități